Lacrimi de crini

Pământean de mare fineţe,
Răului i-a fost oprelişte.
A luminat pe săraci,
Le-a arătat rătăciţilor
Calea cea bună.

În slujba cuvintelor a fost
Stâlp de sprijin confraţilor...
Năvalnic în zbatere pentru semeni,
Candelă vie a bunătăţii.

Nu s-a pierdut în timp
Regăsindu-se pe sine, ne-a dăruit
Lumina anotimpurilor.

Plămădit din culorile sfinte,
Flămând de Cetate, Cetăţii i-a dăruit
Ultima suflare...

Un munte de iubire şi cultură
S-a prăbuşit...respiraţii triste
Peste umbrele Amurgului rămas viu.

Spiritul său nestins, renaşte
Adevărul, binele, frumosul
Pe meleagurile Speranţei.

Sufletul a plecat să locuiască
În Raiul cel veşnic...

Lacrimi din inimi, lacrimi de crini curg
Peste maestrul cuvintelor...