Firul invizibil al vremii
Ne leagă de ceilalţi şi de toate,
Prin corzile pământului.
Seminţe ale sinelui încolţesc
În nelumeşti galaxii.
Amintirile dor prin sânge
Cu arderea lăuntrică, motor.
Zădarnic misterul fiinţei
În dedublarea nerodnică.
Sufletul,
Migrează în total amânată
Anestezie a clipei,
Reface,
Euforic vârsta viselor...
Ne este dor de zbor,
De zborul sub stelele Lui,
Unde frica dispare,
Gândul devine lumină,
Inefabil înflorit permanent,
În Paradisul strălucirilor...
luni, 12 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu